Numele județelor

 

În loc de introducere: „Zisu-i-a Acela: „De acum nu-ţi va mai fi numele Iacov, ci Israel te vei numi, că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai ieşit biruitor!” Şi a întrebat şi Iacov, zicând: „Spune-mi şi Tu numele Tău!” Iar Acela a zis: „Pentru ce întrebi de numele Meu? El e minunat!” Şi l-a binecuvântat acolo”. (extras din Biblie, Vechiul Testament). 

Dragi prieteni, multă înțelepciune în aceste rânduri. Concret, pasajul din Cartea sfântă face referire la momentul în care Dumnezeu și-a ales poporul și i-a dat nume în semn de stăpânire față de acesta: Iacov a fost botezat Israel, adică cel ce l-a înfruntat pe Dumnezeu. Până la urmă, dacă îmi permiteți comparația, deși este foooarte forțată, nu așa procedează și părinții noștri cu noi când ne-au dat nume? Nu la fel procedăm și noi când ne luăm un câine de exemplu? Îi numim (Azorel, Puffy, Rex etc) în semn de posesie, de autoritate și pentru că așa ne place nouă, ce atâtea explicații.

De ce am scris acest preambul? Pentru că exact așa s-a întâmplat și cu pământurile noastre, mai precis cu județele. Haideți să aflăm împreună de unde vine denumirea câtorva și să înțelegem cine au fost de fapt cei care le-au numit așa dar și de ce se numesc așa. Etimologia este pur și simplu fascinantă dar din păcate sunt prea puține date și informații certe. Călcăm pe nisipuri mișcătoare, vorbim despre legende și interpretări și nu neapărat despre acuratețea adevărului istoric. V-am avertizat! 

Iași

Originea numelui capitalei Moldovei este foarte, foarte controversată. De fapt, nimeni nu poate spune cu exactitate de unde provine. 

Unii istorici opinează că numele „Iași” provine din limba unor popoare sarmate, migratoare care au stăpânit vremelnic zona (Iazigii, Alanii). 

În limba lor „Yash” ar fi însemnat „faimă”. 

Dar ce te faci că denumirea de „Iași” are un corespondent și în maghiară: „Jasz” înseamnă arcaș. 

Lucrurile se complică și mai mult pentru că pe o inscripție romană descoperită în Croația este menționată existența lui „Jassiorum municipium”, adică municipiul Iași. 

Vâlcea 

Din nou origine incertă! Unii istorici sunt de părare că numele Vâlcea provine din slavonă, mai precis din cuvântul slav „vâlk” care înseamnă lup. 

Astfel, Vâlcea s-ar traduce ca ținutul lupilor. 

Are sens dacă ne gândim că sudul țării a fost stăpânit mai multe secole de triburile slave și că Vâlcea este un județ de la poalele Carpaților unde erau păduri dese, populate de lupi. 

Dar Vâlcea își găsește o posibilă origine și în limba română. Sunt istorici și lingviști care cred că provine de la „vâlcea„, adică o vale ingustă cu fundul plat, un pârâu. 

Bihor 

Altă controversă! În limbile slave „b” se citește „v”. De exemplu, în limba sârbă găsim cuvântul „vihor” care înseamnă învolvurat. Dacă schimbăm „b” cu „v”, Bihor devine Vihor. Desigur, nimeni nu poate spune cu certitudine că asta este orginea cuvântului.  Mergem mai departe. 

Sunt și istorici care opinează că Bihor ar fi un cuvânt compus din „Biela hora”, care înseamnă „dealul alb”. 

Alte interpretari legate de originea cuvântului: de la „Biharea„, după numele vechii cetăți de pe vremea lui Menomurot dar și de la „Bahar„, căpetenie a khazarilor, trib de origine turcică care a dominat cea mai mare parte a Ucrainei vecine. 

Dolj 

Din nou, Oltenia. Iată o explicație a unor istorici. Dolj ar proveni din limba slavă, mai precis din cuvântul „dolu” care înseamnă „vale”, iar J de la râul „Jiu”. Ar fi astfel un cuvânt care provine din alăturarea „dolu + j”. 

De altfel, și denumirea de Craiova, reședința județului, provine tot din limba slavă, spun istoricii. „Crai” vine de la „Kral”, care înseamnă rege, domnitor. 

Craiova ar însemna astfel reședința regelului, a domnitorului. 

Giurgiu 

Ce legendă interesantă! După cum bine știm, Giurgiu a fost multă vreme sub dominație turcească. Legenda spune că numele județului și a orașului cu același nume provine de la un cioban de origine…italiană! 

Aici ar fi trăit un anume San Giorgio, ce păștea oile chiar în lunca Dunării. 

Acest om s-ar fi dovedit un sfânt pentru că a făcut minuni și a ajutat la eliberarea mai multor localnici care urmau să ajungă slugi la turci și în semn de recunoștință, aceștia au dat numele localității după al său: Giurgiu. 

De altfel, orașul Giurgiu a fost fondat tot de italieni, de genovezi care erau interesați de comerțul pe Dunăre. San Giorgio se traduce în limba noastră Sfântul Gheorghe.

Teleorman 

Pădure nebună! Unii istorici sunt de părere că denumirea provine de „Teleorman” din limba turcă, mai precis de la cuvintele „deli” și „orman„. 

Primul, Deli, înseamnă „pădure”, iar al doilea, Orman, „nebună”. 

Are sens dacă ne gândim că județul era vast populat cu păduri seculare în care pândeau multe primejdii, de la animale sălbatice, până la oștiri ostile care își găseau ușor adăpostul printre codrii valahi. 

Vrancea 

Unul dintre ținuturile mele preferate pentru frumusețea reliefului și nu numai. Sunt istorici care caută orginea numelui tot în limba slavă

Mai precis în cuvântul „vrană”, adică ondulat. 

Are sens dacă ne gândim că județul are dealuri ondulate și munți cu înălțimi medii, rotunjiți. 

O altă interpretare din slavă este de la „voronă„, care în limba rusă înseamnă cioară, corb. 

Suceava 

Din nou controverse. Sunt istorici care pun originea numelui județului din nordul Moldovei în limba maghiară, mai precis în cuvântul „szucs” care se pronunță „suci” și înseamnă cocojar. 

În limba maghiară cojocărie se traduce „szucsseg”. 

E posibil să existe un sâmbure de adevăr, mai ales că aceasta era o îndeletnicire în regiune. Totodată, mai sunt interpretari care atribuie originea cuvântului „Suceava”, pe „Suc+eava”, „suc” provenind de la „soc”, arbuști din care se face socata, iar „eava” fiind un sufx. 

Dâmbovița 

Cel mai probabil, originea numeului provine din limba slavă. Istoricii cred că este vorba despre un cuvânt compus „dâmb” + „vița” care înseamnă de fapt „stejar” și „foaie”, adică foaie de stejar, frunză de stejar.  

Numele ar proveni de fapt de la vegetația care se găsea în apele învolburate care curgeau la vale. 

O altă interpretate ar fi de la „dâmb” + sufix „ița”, dâmb fiind cu înțelesul de ridicătură. Și acesta are sens dacă ne gândim la relieful colinar, ondulat al județului. 

Maramureș 

Pare a fi un cuvânt compus. „Mara” + „Mures”. 

Mara provine de la la un râu local, iar „Mures” din latinescul „Muros” care înseamnă, perete, zid. 

Astfel, Maramureș ar înseamna de fapt un râu înconjurat de pereți înalți. Mai este o interpretare care găsește originea cuvântului în „marmură”, o importantă și valoroasă resursă naturală care se găsește în zonă. 

 

Iată așadar un amalgam de interpretări și de cuvinte cu semnificații și orgini atât de diferite, latine, slave, maghiare, turcești! Poate tocmai în asta constă bogăția noastră culturală, asta face atât de frumoase și deosebite aceste meleaguri pe care trăim și despre care știm totuși atât de puțin. 

 ***

PS: Dacă vreți să citiți mai multe pe această temă consultați bibliografia: Enciclopedia principalelor localități din România – Editura Albatros, București, 1983

Dacă v-a plăcut articolul vă rog dați un like și un share. Poate le va plăcea și altora. 

Mulțumesc! 

Autorul

 

2 thoughts on “Numele județelor

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *