Catacombele Bucureștiului

Hai să descoperim Bucureștiul nevăzut de care, foarte probabil, nu aveai habar! Dar care există, e de-a dreptul fascinant și așteaptă să îl cercetezi și tu. Începem să explorăm „Cetatea București”, cum frumos a denumit-o colegul și prietenul meu Cristian Rautu. 

Coborâm în catacombe  

Puțină lume știe că de jur-împrejurul Capitalei există o rețea de cazemate, ascunse de vegetație, de-a lungul șoselei de centură.  

Forturile și bateriile intermediare au fost construite la sfârșitul secolului 19 cu scopul de a apăra Capitala de un atac al unei armate străine. 

Contextul era unul tensionat. În acele vremuri, România avea un tratat militar secret cu Austro-Ungaria. Amenințarea putea să vină de la Răsărit, adică de la „mama” Rusia

Cel cu ideea construcției acestei impozante centuri de fortificații a fost primul rege al României, Carol I.  

Piatra de temelie  

Regele Carol avea nevoie de un meșter bun, un „meseriaș” care să pună la adăpost capitala „Vechiului Regat”. Așa că a apelat la serviciile inginerului militar belgian Alexis Brialmont. 

Brialmont avea experiență, în Belgia a construit o rețea similară de fortificații în jurul orașului Anvers, cu scopul de a proteja micuța lui țară de un iminent atac din partea vecinilor nemți.  

Belgianul s-a apucat de treabă și la noi și a construit 36 de forturi și baterii în jurul Bucureștiului. 

A rezultat una dintre cele mai mărețe realizări ale vremurilor, un Bucureșci (greșeală intenționată) aparent impenetrabil. 

Dar ca și atunci, ca și acum, și pururea treaba a fost făcută…”românește”. Din cauza unor constrângeri bugetare, cazematele nu au fost construite tocmai conform planurilor inițiale. Dar chiar și așa, ce a rezultat a fost și este de-a dreptul impresionant. Drept dovadă, a dăinuit în timp.  

Cazemate periculose, dar pentru…români  

Dar investiția s-a dovedit…inutilă, cel puțin din punct de vedere miltiar. În preajma Primului Război Mondial, lucrurile se schimbaseră, apăruseră alte tactici militare, alte tehnologii, „războiul modern” nu mai era ca la Plevna sau la Rahova, ca la Războiul de Independență, cum eram obișnuți.  

Când nemții au atacat Capitala în 1916 aveau tunuri puternice, puteau dărăma de la distață cazematele noastre fără să le ia cu asalt, la baionetă. 

Așa că mai marii armatei noastre au decis evacuarea forturilor și bateriilor pentru că soldații riscau să fie prinși sub dărămături, sub ghiulele inamicului. 

După abandon vă puteți imagina ce a urmat. Capitala a fost ocupată până în 1918. Dar nu nemții s-au dovedit primejdia cu P mare pentru integritatea cazamatelor. Ci….noi.  

Bijuterie arhitecturală, abandonată  

Mândria arhitecturii militare românești a rămas abandonată, în uitare și nepăsare. 

De-a lungul timpului, multe dintre cazemate au fost demontate de hoți de cărămizi. 

Au ajuns focare de infecție, spații insalubre, ghene în care au fost aruncate tot felul de gunoaie, de către alte gunoaie…

Câteva forturi au avut o soartă mai bună. Cele care au fost preluate de armată sunt și acum folosite. Dar nu toate mai stau în picioare.

Șase dintre cele care au fost transformate în depozite au sărit în aer după ce muniția care a fost depozitată a explodat. Unii soldați au uitat țigări aprinse, deh…

Două dintre cazemate, pentru că sunt umbroase și țin umezeală, au ajuns pe mâinile unor privați care le-au transformat în…ciupercării

Doar Fortul 13 Jilava, unde au fost închiși mareșalul Antonescu, Steinhardt etc, locul în care comuniștii și-a exterminat fizic și psihic opozanții, a fost clasat ca monument istoric și poate fi vizitat. 

Și vă recomand să o faceți, e o adevărată lecție de istorie, doar Dumnezeu i-a întărit pe acei oameni în temnițele reci.

Cât despre restul forturilor și bateriilor, au un statut juridic incert

Sunt pe șoseaua de centură, autoritățile din București spun că țin de Ilfov, Ilfovul de București și tot așa. Altfel spus, sunt ale nimănui.  

Rețeta de succes belgiană  

La începutul anului trecut am lucrat în Belgia o lună și jumătate. Am ajuns acolo cu o bursă pentru jurnaliști. Mi-am îndeplinit un vis, am văzut și am filmat forturile „surori” construite de Brialmont.  

Am vizitat fortul Mortsel, cea mai impozantă cazemată din vechiul sistem de fortificații al orașului Anvers. Vă spun cu mâna pe inimă este mic și urât comparativ cu fortul Chitila, reduta fanion a centurii noastre de apărare. 

Dar spre deosebire de forturile românești, cele belgiene sunt puse în valoare și atrag mii de viziatori, în fiecare an. 

Fortul Mortsel a fost renovat cu fonduri europene în 2010, este iluminat și încălzit și funcționează ca muzeu și ca atracție turistică. 

Un tur ghidat costă 20 de euro. Mulți bani se strâng și din evenimente precum nunți, expoziții, proiecții de film, festivaluri ale berii etc. 

Le-am povestit belgienilor situația de la noi și nu le-a venit să creadă. Vor veni în toamnă să se convingă de mizeria de aici.  

Și nepăsarea din ograda noastră  

Forturile noastre sunt greu de vizitat chiar dacă pentru multe dintre ele nuexistă nicio restricție. Dacă aveți chef de aventură și v-am stârnit curiozitatea, iată câteva sfaturi utile.  

Dacă stați în sudul orașului ajungeți ușor la Bateria 9-10, este pe șoseaua de centură, lângă ieșirea pe A2, Autostrada Soarelui

Dacă stați în nord încercați fortul I Chitila, este o minunăție! Este tot pe șoseaua de centură, îl găsiți ușor cu Waze sau Google Maps.  

Pentru cei din est, căutați fortul Afumați, este în dreptul localității cu acelați nume, mascat de o pădure.

Vă recomand să nu mergeți singuri, nu știți peste cine dați. În plus, luați-vă haine de tăvăleală, vă puteți murdări ușor, mai ales că e mizerie, sunt noroaie. 

Și neapărat să aveți cu voi o lanternă! Nu vă aventurați prea mult prin catacombe, riscați să vă rătăciți și să intrați în panică. Neapărat să aveți o haină groasă, e umezeală și răcoare, întuneric. 

Sunt câteva grupuri pe Facebook care practică un turism organizat (Arhiva de Geaografie de exemplu) dar majoritatea vizitatorilor vin pe cont propriu. 

Vă recomand totuși un tur ghidat, mai ales dacă sunteți la prima experiență.  

Ce e de făcut  

Ce putem face? Cred că singura soluție este implicarea civică. Avem nevoie de proiecte, de oameni care vor să rămână ceva în urma lor. 

Dar pentru început semnalul trebuie dat de autorități. Trebuie lămurit statutul juridic. Forturile trebuie clasate ca monumente istorice. 

Apoi, dacă statul nu are chef, sunt ONG care le pot prelua în administrare și promova cum se cuvine. Se pot amenaja muzee, expoziții, proiecții de filme, jocuri de paint-ball, se pot organiza evenimente, săli de pictură, cazematele pot deveni o adevărată atracție turistică și nu numai,cum e la belgieni.  

Dar de la a zice și a face în România e cale lungă. Cam cât de la Chitila la Anvers…  

***

P.S. Am scris aceată postare pentru că am convingerea că lucrurile se vor schimba în bine și la noi. Depinde doar de noi să ne punem în valoarea identitatea și istoria și tot ce avem mai frumos. 

În imagini vedeți fortul Chitila, o adevărată bijuterie arhitecturală care din păcate este părăsită. 

Mergeți să îl vizitați și veți rămâne cu gura căscată, garantat. 

Dacă v-am făcut curioși și vreți să vizitați „Cetatea București”, pentru mine este o „bătălie” câștigată.  

În speranța că v-au plăcut aceste rânduri și le găsiți utile dați un like și un share. Poate le va plăcea și altora.  

Mulțumesc!  

Autorul.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *