Munții Carpați

Salut!

Știu că vă este dor de munți. Și mie. Și tocmai de aceea dedic această postare Carpaților noștri dragi! 

Să înceapă drumeția noastră! Ca ghid vă voi oferi câteva informații de bază despre Munții Carpați.   

Sper să vă placă și să vă fie de folos! 

Originea numelui 

Mister total. Nimeni nu știe cu certitudine de unde provine denumirea de „Carpați”. Sunt istorici care cred că ar fi de origine traco-ilirică și că ar însemna regiune stâncoasă

Alții consideră că numele provine de la daci, mai precis de la Carpi, un trib despre care Herodot, părintele istoriei și al geografiei, scria că „se țin scai de munți”. 

Denumirea de Carpați este cu siguranță foarte veche. Apare încă din antichitate în scrierile cartografului și filosofului grec Ptolemeu.

Abia în sec. 16 (deci pe la 1500 și ceva) denumirea de „Carpathus mons” o găsim și pe o hartă a cartografului flamand Mercator.   

Un munte de curiozități 

Munții Carpații reprezintă cel mai arcuit lanț muntos din Europa. Fac legătura între Munții Alpi și Munții Balcanici. 

Au de fapt două arcuiri, una în dreptul Curburii (Vrancea-Buzău-Covasna) și a doua în dreptul Munților Apuseni.    

În total, acest lanț muntos traversează șapte țări – Cehia, Slovacia, Ungaria, Polonia, Ucraina, România și Serbia.  Încep prin culmi mici în nord-estul Vienei și se termină în vestul Timocului sârbesc, tot cu niște culmi mici de aproximativ 1.000 de metri.

Cea mai mare suprafață se găsește la noi, respectiv 43,1% din total. Carpații constituie „osatura reliefului României”. 

Munții Carpați acoperă aproape o treime din teritoriul țării noastre. 

În zona Carpaților trăiește 27,9% din populația României, adică aproximativ 4,7 milioane de persoane. 

Înălțimea maximă  

Cel mai înalt vârf nu este în România, ci în Slovacia, în masivul Tatra Mare. Se numește Gerlachovca și are o înălțime de 2.655 m. Personal, abia aștept să-l cuceresc! 

În țara noastră cel mai înalt vârf este Moldoveanu, cu înălțimea de 2.544 m. Vârful Moldoveanu este localizat în masivul Făgăraș, din Carpații Meridionali. Vă recomand să îl urcați măcar odată, nu veți regreta! Vă va cuceri și el cu peisajele superbe pe care le puteți admira pe „acoperișul” României. 

 În Carpații Meridionali veți găsi cele mai mari înălțimi din Carpații românești. În total, sunt 14 vârfuri mai mari de 2.500 de metri. 

Aici veți avea parte poate de cele mai spectaculoase peisaje care vă vor tăia răsuflarea! În sensul plăcut, la figurat, bineînțeles.

Carpații sunt munți mai mici decât Alpii, cele mai dese înălțimi sunt între 1.000 și 1.500 de metri. Domină împrejurimile prin diferențe de nivel de peste 400 de metri. 

 Diferențe de structură și nivel 

 Carpații românești se împart între 3 subdiviziuni: Orientali, Meridionali și Occidentali, în funcție de poziția geografică. Între aceste trei grupări sunt diferențe din punct de vedere geologic, sunt alcătuite din roci diferite. 

Cele mai mari înălțimi le găsim în Carpații Meridionali pentru că aceștia sunt alcătuiți mai ales din roci dure precum șisturile cristaline

 Șisturile sunt roci dure care au rezistat cel mai bine „daltelor” naturii (vântul, apa, înghețul-dezghețul). 

Eroziunea a fost mai mică față de rocile din celelalte două subdiviziuni. 

În Carpații Orientali sunt mai multe tipuri de roci (vulcanice, fliș, sedimentare), mai puțin rezistente ca șisturile cristaline.  

La fel și în Occidentali, găsim un amalgam de roci (sedimentare, vulcanice etc.) care s-au erodat mai ușor și mai mult decât șisturile cristaline din Carpații Meridionali. 

Cum s-au format Carpații 

 Ce e bine să reținem! 

 Carpații sunt mai bătrâni ca Alpii. 

În zona lor actuală, demult, tare demult, acum sute de milioane de ani, a existat un ocean numit Thetis, care se afla la contactul dintre două mari plăci tectonice (continente): placa Euroasiatică (în Nord) și Africană (în Sud). 

Pe scurt, în urma unor presiuni externe (acțiunea marelui rift din Atlantic) cele două plăci s-au ciocnit.   

În urma contactului scoarța s-a ridicat și în timp au apărut munții. Așa cum îi vedem noi azi a mai trecut ceva vreme, cam zeci de milioane de ani.   

În cazul Carpaților, orogeneza, adică ridicările au avut loc în Mezozoic, mai precis în Cretacic (între acum 145 de milioane de ani și 66 de miloane de ani în urmă).  

Alpii sunt ceva mai tineri, s-au ridicat în Neozoic (deci după acum 66 de milioane de ani în urmă). 

Din acest motiv sunt și mai înalți (cel mai înalt vârf, Mont Blanc, are 4.810 m), pentru că au fost erodați mai puțin de agenții externi (vânt, îngheț-dezgheț). 

Mai bogați ca Alpii 

Dacă ne referim la resursele subsolului, Carpații sunt mult mai bogați ca Alpii. În Carpați sunt munți vulcanici care nu se găsesc în Alpi. 

Datorită vulcanismului, avem zăcăminte importante de aur, argint, cupru și alte nemetale. 

De asemenea, o altă resursă foarte importantă este lemnul, Carpații sunt încă acoperiți de suprafețe mari de pădure. 

În plus, urmare a vulcanismului, sunt peste 2.600 de izvoare minerale.    

Alpii punctează însă la potențial turistic. Dincolo de părtiile de schi foarte bune, Alpii au ceva ce lipsește Carpaților: peisajele supra-glaciare care se întălnesc la altitudini mari, de peste 3.000 de metri.  

Mă refer aici mai ales la crestele ascuțite, zimțate, ca de fierăstrău, la văi și circuri glaciare spectaculoase etc, care imprimă peisajului un aspect masiv, dominant.   

În cazul Carpaților, din cauza înălțimilor ceva mai mici avem relief glaciar izolat, la peste 2.200 de metri (lacuri, văi, căldări, circuri glaciare), mai ales în Munții Rodna, Făgăraș, Retezat, Parâng și Bucegi.

 Impactul asupra climei 

 Este foarte mare. De exemplu, în vestul țării pătrund mase de aer oceanice, care vin dinspre Oceanul Atlantic. Acestea sunt umede, bogate în precipitații. Se lovesc de înălțimile Carpaților Occidentali și nu trec mai departe în Transilvania decât în cantități mici. 

La contactul cu munții se lovesc ca de un perete și dau cele mai mari cantități de precipitații.

În Munții Apuseni, subdiviziune a Carpaților Occidentali, este Stâna de Vale, polul precipitațiilor, unde plouă cel mai mult, 1200-1400 mm, în fiecare an. 

În dreptul Carpaților de Curbură, masele de aer continentale reci care vin de la Est, de la ruși, se lovesc și ele de munți. Nu trec decât parțial în Ardeal, unde creează efectul de foehn. Majoritatea sunt deviate de stânci și produc cumplitele viscole în Bărăgan.   

În Banat sunt mase de aer cald, meditaraneene care nu trec de munți și imprimă climatului local infuențe mediteraniene. Din acest motiv, acolo se pot cultiva unele plante specifice țărmului Mării Mediterane cum ar fi smochininul. 

 Un castel de ape 

Carpații sunt ca un castel de apă. De aici izvorăsc majoritatea râurilor de la noi (Olt, Mureș, Dâmbovița, Argeș etc) care se varsă în Dunăre sau în Tisa. Aceste râuri, care au spart piatra, au creat culoare de vale largi care au facilitat accesul populației de-o parte și de alta a lanțului muntos.   

Există de asemenea numeroase lacuri de origini diferite. De exemplu, în Retezat întânim cele mai multe lacuri glaciare, care au rezultat în urma topirii ghețarilor. 

În Carpații Orientali avem renumiul lac vulcanic Sfânta Ana sau Lacul Roșu, de baraj natural.

Carpații sunt munți fragmentați, există un număr mare de pasuri și trecători, majoritatea între 500 și 1.400 de metri. 

Aceste culoare au încurajat circuația populației de pe un versant pe altul și au dus astfel la omogenizarea poporului român

Fauna și flora

 În Carpații trăiește cea mai mare populație de carnivore mari din Europa. 

Cel mai mulți urși (peste 4.000) dar și cei mai mulți lupi și râși.    

În funcție de înălțime, vegetația este divizată în patru etaje, care variază mai ales în funcție de versanți dar și de masiv:   

a) Etajul Nemoral: Începe de la poalele munților, 70 de metri și urcă pînă la 1.300-1400 de metri. Este specific pădurilor de foioase. Domină fagul.   

b) Etajul boreal, între 1300 de metri și 1.800 de metri. Domină molidul.   

c) Etajul subalpin, între 1.800 și 2.200 de metri, predomină tufărișurile, ienuper, jneapen, merișorul, afinul dar și pajiștile;   

d) Etajul alpin: de la peste 2.200 de metri, predomină pajiștile și ierburile; 

Amenințări la adresa ecosistemelor 

Nu o să vă placă ce am scris. Pe lângă defrișări, incendii, exploatarea necontrolată a resurselor, alte amenințări la adresa ecosistemelor mai sunt păstoritul excesiv dar și…intensificarea drumețiilor montante

Astfel se creează un număr mare de poteci secundare, ceea ce favorizează apariția proceselor de șiroire a apelor și distrugerea solurilor și a asociațiilor vegetale. 

De asemenea, culesul abuziv al florilor și mai ales a unor specii de plante cu valoare științifică mare precum Floarea de Colț, Garofița Pietrei Craiului, Sângele Voinicului, iarăși sunt un real pericol. 

Așadar, când vom reveni pe munte să fim responsabili, să urmăm traseele marcate și să nu lăsăm gunoaie. 

În fond, suntem doar oaspeți în Carpații noștri dragi. 

***

Dacă v-a plăcut postarea nu uitați vă rog să dați un like și un share. De asemenea, aștept recenziile voastre cu privire la calitatea articolelor. Doar așa pot îmbunătăți ce nu este încă suficient de bine făcut.    

Dacă vreți să citiți și mai multe despre Carpați vă recomand bibliografia mea, o carte scrisă de profesorii de la Facultatea de Geografie a Univerisității din București, școala mea de altfel. 

   

Bibliografie: România. Carpații. Caracteristici generale. Autori: Mihai Ielenicz, Răzvan Oprea

 PS: Închei postarea despre Carpați cu un citat din Subcarpați:

„Pune mână și scrie. Când în jurul tău e numai furie. (…) Pune mâna crează. Ideea ta poate vindeca, salvează!”.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *