Marea Neagră

Mergem la mare? În această excursie nu vă trebuie bani. Nici cremă de soare. Doar puțină răbdare să citiți ceva fain. 

Știu că vă este dor de plajă, de nisipul fin, de valuri, de mesele la terasă, de distracția până în zori, de răsărit și (după caz – cazul meu) de mahmureala de a doua zi. De aceea, am ales să scriu, din nou, despre Marea Neagră, una dintre cele mai interesante mări ale planetei. 

Am mai făcut-o acum un an când am deschis pagina Vă zic eu. O fac și acum pentru că unii dintre voi nu ați văzut postarea de atunci. În plus, am chestii faine să vă spun. Pardon, să vă zic. 

Sper că veți găsi informații utile, iar cu ajutorul Geografiei, mersul pe litoral să devină o experiență mai frumoasă și mai interesantă. #CunoașteMareaNeagră 

Misterul numelui

Cu siguranță, măcar o dată v-ați pus întrebarea de ce marea noastră se numește „Neagră”? Dacă vă uitați la ea veți vedea că e mai degrabă verde sau turcuaz, în niciun caz neagră precum cerneala. 

E bine să știți că nu sunteți singurii care au această dilemă. Originea numelui e controversată. Mai în glumă, mai în serios, aceasta a rămas una dintre cele mai mari necunoscute despre Marea Neagră. Vă zic asta pentru că inițial, marea noastră nu se numea așa.  

În antichitate, vechii greci numeau Marea Neagră -„Pontus Axeinus”, adică „Marea Neospitalieră” pentru că nu o cunoașteau mai deloc și li se părea un loc ciudat, obscur, plin de primejdii.  Apoi, probabil, după ce au întemeiat primele colonii printre care și câteva orașe românești (Tomis – Constanța, Callatis – Mangalia), și-au schimbat impresia și au botezat Marea Neagră, „Pontus Euxinus”, adică „Marea Ospitalieră”.  

În Evul Mediu, italienii care făceau comerț cu corăbiile pe aici i-au spus „Mar Maggiore”, adică „Marea cea mare”, „Marea măreață” pentru că era cam mare față de mările din dreptul Italiei (Adriatică, Ligurică etc) pe care navigau și care sunt destul de înguste. Turcii sunt cei care au numit-o „Kara Deniz”, adică „Marea Neagră”

Denumirea apare apoi în sec. XIV și în limba latină, ca „Mare Nigrum”. La noi, cel mai probabil această denumire de „Mare Nigrum” s-a încetățenit ca urmare a scrierilor în limba latină ale marelui cărturar moldovean Dimitrie Cantemir.  

Cel mai probabil, denumirea de „Marea Neagră” nu are însă nicio legătură cu nuanța apei, ci cu alți factori, politici, sociali, care pot indica o zona nesigură, instabilă, obscură, primejdioasă.     

Ascunzătoarea zeilor

 Marea Neagră ar fi și fost un loc sacru. De la vechii greci aflăm că aici, pe fundul mării, într-o grotă adâncă, ar fi trăit Okeanos, însuși zeul mărilor și oceanelor, stăpânul apelor curgătoare. De aici ieșea la suprafață și veghea întinsul apelor de pe glob. 

Grecii lasă mărturie și că pe Insula Șerpilor, care se numea „Leuke”, adică „Insula Albă”, trăia Ahile, erou din mitologia greacă cunoscut datorită operei Iliada de Homer. Ahile s-ar fi retras pe Insula Șerpilor pentru zeificare și acolo ar fi ajuns odată cu el și Patrocle.  

Insula Șerpilor a mai purtat denumirea de „Makaron”, adică „Insula Fericiților. Fericiți cel mai probabil în sensul de cei aleși, binecuvântați, nu în sensul comun la care ne gândim noi.  Pe Insula Șerpilor, acest dom de piatră au fost descoperite urme de locuire și chiar urmele unui templu și a unei statui ciclopice. 

În folclorul românesc se face referire chiar la o biserică cu nouă altare care ar fi fost de fapt tocmai vechiul templu.

Cum s-a format Marea Neagră

 Știați că Marea Neagră a fost un lac cu apă dulce? Dar până acolo, să înțelegem cum a fost posibil așa ceva. Dăm ceasurile înapoi și ne întoarcem în Miocenul superior, cam acum 20 de milioane de ani. Ar fi bine să deschideți o hartă a Europei ca să înțelegeți mai bine cele ce urmează.  

Pe vremea aceea exista Marea Sarmatică. Aceasta se întindea din Europa până în Asia, cam din Austria și până în Kazahstan. Din Marea Sarmatică făceau parte Marea Neagră, Marea Caspică și Marea Aral. Acum cinci milioane de ani în urmă, în Pliocen, apele se retrag și se produc schimbări majore. Marea Sarmatică pierde cam 35% din totalul acvatoriul (ape) și se fragmentează în trei bazine mici: Marea Neagră, Marea Caspică și Marea Aral

Marea Neagră și Marea Caspică rămân legate una de alta și fac schimb de ape prin culoarul Manici, dar pierd legătura cu Marea Aral, care rămâne înconjurată de uscat. În Cuaternar, adică acum 2 milioane și ceva de ani în urmă, pe fondul schimbărilor climatice, apele din nou se retrag, iar Marea Neagră se separă de Marea Caspică. Cele două mări devin două bazine distincte, cum sunt și în zilele noastre.   

Urmează Pleistocenul, perioadă în care s-au topit zăpezile. Îl știți probabil din filmul Ice Age, acea perioadă cu ghețari, mamuți și cu simpatica veveriță care aleargă după o ghindă. 

 Odată cu retragerea și topirea ghețarilor, Marea Neagră primește o cantitate mare de apă dulce și devine lac cu apă dulce!    

 Cum a redevenit o mare sărată? În urma unei catastrofe naturale! Acum 7.000 de ani, apele sărate ale Mării Mediterane s-au ridicat foarte mult și s-au deversat peste apele dulci ale Mării Negre. Au spart pragul Bosforului, iar aportul a fost atât de mare încât nivelul Mării Negre a crescut de la -120 de metri (după unii autori -156 m), la -10 metri față de nivelul actual.  Lacul cu apă dulce s-a umplut cu apă sărată.    

Schimbul de ape între Marea Neagră și Marea Mediterană a devenit permanent prin noile strâmtorile care au apărut, Bosfor și Dardanele, strâmtori care leagă Marea Neagră de Marea Marmara și mai departe de Marea Egee, deci de Mediterana. 

 Această catastrofă naturală este asociată cu potopul biblic. 

 Caracteristici

 Ce fel de mare este Marea Neagră? O mare frumoasă, evident ați spune, dar nu e doar atât. Științific vorbind, este o mare semi-închisă. Comunică cu Marea Mediterană și mai departe cu restul oceanului planetar, adică cu mările și oceanele lumii, prin strâmtorile turcești Bosfor și Dardanele

Marea Neagră este la rândul ei și o sub-diviziune a Mării Mediterane.  Marea Neagră este de fapt cel mai mare bazin al Mării Mediterane, a cărei suprafață ocupă 34% din total.   

Și Marea Neagră are la rândul ei un „pui”. Se numește Marea Azov. O găsiți în dreptul Ucrainei și a Rusiei și comunică cu Marea Neagră prin strâmtoarea Kerci. Marea Azov este de fapt un liman salmastru (cu apă sărată) la gura de vărsare a râului Don în Marea Neagră. Și cum ceva statistici nu strică niciodată, e bine să reținem că Marea Neagră e o mare destul de adâncă.  

 Marea Neagră are o adâncime maximă de 2.245 de metri. 

 Adâncimea medie a Mării Negre este de 1.197 de metri.  

 Cât de sărată e Marea Neagră?

 Măcar odată ați luat o gură de apă din mare, nu? Fie că v-a băgat cineva cu capul la fund sau v-a lovit un val în față, ați observat cu siguranță că apa mării e sărată. Când ați ieșit la mal ați văzut cum rămâne sarea pe picioare? Unii dintre voi ați fost la mare la greci sau la turci și ați constatat însă cu siguranță că Marea Mediterană este și mai sărată decât Marea Neagră și are altă culoare. Să vă explic de ce. 

 Marea Neagră are o salinitate medie de 17,9 grame la mie. Marea Mediterană este practic de două ori mai sărată, cu o salinitate medie de 35 de grame la mie. 

 Cum se explică asta? Simplu! Marea Neagră primește cantități mari de apă dulce de la fluviile și râurile care se varsă în ea, cam cele mai mari ape curgătoare de pe bătrânul continent: Dunărea, Nistru, Nipru, Bug și Don

Nu știu dacă ați observat, dar dacă ați fost la mare la gurile Dunării, la Sulina sau la Sfântu Gheorghe, acolo apa arat altfel (e tulbure) și e mai puțin sărată decât de exemplu în sudul litoralului. La gurile de vărsare ale râurilor salinitatea scade mult, e mai multă apă dulce, mai pe românește aproape că faceți baie în Dunăre. 

Situația se repetă și la Marea Azov, la gura de vărsare a Donului, unde salinitatea medie scade la 8-10 grame la mie.  

Marea Mediterană este însă mult mai mare, iar aportul de apă dulce pe care îl primește este mult mai mic. Din acest motiv, Marea Mediterană e mai sărată.  

Sunt însă și momente, rare cei drept, în care unele ape ale Mării Negre devin amare. Acest lucru este posibil pentru că există un curent de adâncime, „upwell” care aduce la suprafață hidrogen sulfurat care la contactul cu oxigenul devine acid sulfuric.  

 Fenomenul a fost observat în regiunea Sfântu Gheorghe de pescari care reclamau că deodată apa se răcește, devine amăruie, le arde plasele și le omoară peștii. 

 Acest fenomen de „upwelling” a fost studiat îndelung de Grigore Antipa.

 Insulele din Marea Neagră

 Cu toții ați auzit de Insula Șerpilor. Da, acel bloc de stâncă care a aparținut României până ce au furat-o sovieticii la finele celui de-al Doilea Război Mondial. După destrămarea URSS în 1991, Insula Șerpilor a rămas în componența Ucrainei. E cea mai mare insulă a Mării Negre, are 42 de metri înălțime și se găsește la o distanță de aproximativ 45 de kilometri depărtare de Sulina. 

Aflați însă că nu e singura!  

  În Marea Neagră mai sunt încă două insule, Berezan și Kefken.

 Prima aparține tot Ucrainei, iar a doua Turciei. Se adaugă alte câteva insulițe mici în dreptul golfului Burgas, în apele bulgarilor. Iată așadar, în Marea Neagră sunt trei insule și nu una, cum greșit cred unii.  

 Are balta pește?  

 Guvizi prăjiți cu mujdei, hamsii cu lămâie, sare și mămăliguță? Nu mă înjurați dacă v-am făcut poftă! Mi-am făcut și mie. „Balta” încă are pește. Spun încă pentru că braconajul și pescuitul industrial au dat peste cap ecosistemele, mai ales în ultimii 50 de ani. 

 Din 26 de specii de pește cu valoare economică, au mai rămas doar cinci care sunt pescuite industrial. 

 Printre cele mai importante specii sunt hamsia, stavridul, chefalul și scrumbia albastră.  Răpitorii sunt bine reprezentați de pălămidă, stavridul mare, de sturioni și rechini.  

 Rechinii din Marea Neagră trăiesc în ape cu o adâncime de 20-30 de metri și sunt prezenți în număr mult mai mare decât am fi crezut.  

 Au obiceiul să se apropie de țărm, frecvent. Nu vă faceți griji, e o specie de rechini cu dimensiuni mici, inofensivă pentru om. 

Cu sturionii e altă poveste. Sunt niște pești „bătrâni” de-o vârstă cu dinozaurilor, care au rămas aici de pe vremea Mării Sarmatice, de care vă povesteam. Sunt o specie relictă. 

   În Marea Neagră trăiesc toate cele patru specii de sturioni – morun, cegă, nisetru și păstrugă. 

 Sturioni sunt foarte căutați mai ales de braconieri pentru caviar, pentru valoroasele icre negre. 

 În larg mai apar tonul și peștele-spadă. În categoria mamiferelor e bine să știți că în Marea Neagră trăiesc și foci, cei drept în număr mic. Sunt însă populații mari de marsuini, numiți și „porci de mare” dar și două specii de delfin.  

Nu puteam să nu amintesc de celebrele rapane. E bine că vă plac și că le mâncați pentru că sunt o specie invazivă, originară din Marea Japoniei.

Rapanele au ajuns în Marea Neagră din Oceanul Pacific, cel mai probabil pe vapoare. 

Fac mult rău, se înmulțesc rapid și consumă hrana melcilor autohnoni și dau peste cap ecosistemele autohtone. În total, în Marea Neagră sunt 1.750 de specii de nevertebrate. Vertebrate sunt 164 de specii (pești, păsări, mamifere). Se adaugă vreo 300 de specii de alge (bune pentru creme și salate, glumesc evident). Majoritatea sunt de origine mediteraneană, urmare a deversării apelor de care vă vorbeam acum 7000 de ani. Foarte puține (cam 300) sunt din perioada în care Marea Neagră era un lac cu apă dulce și doar 125 din perioada mării Sarmatice.   

 La plajă

V-ați pus vreodată întrebarea de unde provine nisipul pe care stați la plajă? 

 Aproape jumătate din nisip este format din rămășițele unor cochilii de scoici și melci. 

 Plajele sunt alimentate în permanență cu aluviuni (nisip, pietriș, prafuri și materie organică) care sunt aduse de valuri, mai precis de curenți. Dacă aveți curiozitatea să luați o hartă și să vă uitați la Peninsula Sacalin (cel mai nou pământ al României) lucrurile stau în felul următor. Dunărea varsă în mare cantități mari de aluviuni care sunt purtate de curenți înapoi la țărm. Așa și plajele primesc întăriri, se refac natural.  

Digurile apără țărmul de inundații, dar opresc cantități mari de nisip să ajungă la mal și împiedică astfel reconstrucția naturală a plajelor. 

Apoi, când intrați în apă până la glezne și încercați să vă obișnuiți cu temperatura ei ați observat un dute-vino al valurilor și o porțiune de nisip mereu udă? 

 Acel proces de dute-vino al valurilor se numește „swash”, iar acea zonă mereu sub bătaia valurilor se numește „fața plajei”. 

 Este cea mai dinamică porțiune, din acest motiv acolo veți găsi un număr mare de alge, melci și fel și fel de scoici și cochilii pentru colecția personală. 

 Poarta de ieșire a României spre lume 

 Pentru România, ieșirea la mare înseamnă de fapt accesul direct la toate mările și oceanele lumii. Țara noastră a dobândit pentru prima oară Dobrogea, poarta spre mare, pe vremea lui Mircea cel Bătrân, în sec. XIV.  

 Acum, România are o lungime a țărmului de 245 km, cea mai mică dintre toate statele riverane. 

 Bulgarii au 300 de km. de țărm, georgienii 310 km., rușii 475 de km., iar turcii și ucrainienii, câte 1.400 de km. fiecare. 

Litoralul nostru a fost însă aproape dublu ca mărime în perioada României Mari, dar odată cu raptul Basarabiei, după al Doilea Război Mondial, s-a redus semnificativ. Avem însă cel mai important port, Constanța, mai mare decât celelalte porturi ale celorlate state riverane: Burgas (Bulgaria), Odesa (Ucraina), Sevastopol (Rusia?). 

În total, pe coasta Mării Negre trăiesc 16.000.000 de suflete, dintre care peste jumătate de milion sunt români, în județele Tulcea și Constanța.

O mare tot mai poluată

 Din păcate, facem baie într-o apă tot mai poluată. 

 Râurile care se varsă în Marea Neagră aduc și cantități mari de metale grele care sunt înghițite de pești și apoi ajung în corpul uman, prin consumul acestora. 

 Aceste metale grele (mercur, cadmiu, zinc, cupru etc) sunt rezultatul activităților industriale. În Marea Neagră ajung, anual, aproximativ 1.500 tone de cupru, 280 de tone de cadmiu, 6.000 de tone de zilnc.  

Numai Dunărea varsă 55 de tone de mercur pe an. Se adaugă cam 53.000 de tone de produse petroliere, 30.000 de tone de ape uzate și alte 15.000 de tone de ape industriale. 

Și agricultura poluează mult cu 800.000 de tone de azot, 160.000 de tone fosfor, ambele rezultate ale folosirii fertilizanților. 

Și asta nu e tot! Adăugați încă 517 milioane de tone de ape menajere și aveți tabloul complet.  

Ce e de făcut?  În primul rând este necesară o mai bună epurare a apelor uzate și reguli mai stricte pentru protecția mediului

 În caz contrar, Marea Neagră va deveni tot mai poluată, tot mai săracă în pește și se va transforma dintr-o atracție turistică pentru mulți, într-un real pericol pentru toți. 

Nu vreau să închei textul într-o notă pesimistă. Zâmbiți, putem să mergem iar la mare! 

Important e să ne bucurăm de tot ce ne oferă Marea Neagră și să fim mai responsabili. Să nu aruncăm chiștoace și alte gunoaie pe plajă pentru că e păcat. Nu suntem porci să stăm în mizerie. 

***

Dacă v-a plăcut ce ați citit nu uitați vă rog să dați un like și un share și să lăsați un comentariu. De asemenea, scrieți o recenzie. M-ar ajuta mult să văd ce vă place și ce trebuie îmbunătățit. 

!!! Nu în ultimul rând, rog toți prietenii din PR care vor citi acest text să mă ajute să fac pe baza lui o campanie de informare #CunoașteMareNeagră în care să prezentăm informații de bază despre marea noastră dragă. Eventual o prezentare în zece puncte cu cele mai interesante date care pot fi utile tuturor. 

Inclusiv lui Maricica, cu ochelari de soare și costum de baie, care privește în gol și nu înțelege nimic. Nu mă pricep la PR, aștept opinii, sugestii, sfaturi de la specialiști. 

P.S: Dacă vreți să citiți  mai multe despre Marea Neagră consultați bibliografia acestui text, cartea profesorului meu Emil Vespremeanu, Geografia Mării Negre, rezultatul a 15 ani de activitate de cercetare.  De asemenea, mai jos aveți linkul materialului video, material care sper eu că o să vă placă la fel de mult precum acest text. 

Vă mulțumesc! 

Autorul    

https://www.youtube.com/watch?v=2Er98Q8wh7s&t=998s

2 thoughts on “Marea Neagră

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *