Universul

„Sunt fascinat de lună, fascinat de stele, de cele adevărate de pe cer, nu de FCSB”. 

Încep această postare cu un citat din RAPPA, un artist pe care îl ascult cu plăcere. Să mă scuze fanii FCSB sau cei ai Stelei, voi știți oricum că sunt dinamovist (câine spurcat, cum ziceți voi). 

Dar să revenim la oile noastre. Aoleu, i-ar am comis-o și de data asta neintenționat! 

V-ați dorit să fiți o stea? Să aveți o viață frumoasă, plină de realizări, să creșteți frumos și să aveți strălucirea Luceafărului? Dacă da, atunci să faceți ochii mari! Și dacă nu, cu siguranță o să vă placă ce veți citi în continuare. Ce sunt stele? Planetele? Galaxiile? Ce mistere ascunde Universul? Să înceapă călătoria noastră în cosmos. 

Ce sunt stelele

Nimic nu se compară cu imaginea aia din nopțile de vară în care vezi cerul plin de stele, mai ales undeva la munte. 

Științific vorbind, stelele sunt corpuri cerești alcătuite din gaze, mai ales din hidrogen și heliu. 

Au formă sferică, temperaturi enorme și lumină proprie. În stele se găsește concentrată cea mai mare parte a materiei din Univers. Pot fi observate, cu echipamente speciale, peste un milion de stele, dar numărul lor este în realitate mult mai mare. 

Mai vreți să străluciți ca o stea? V-ați ales culoarea? Pentru că ea variază între albastru și roșu, în funcție de temperatură. Roșu-albastru, iar Steaua… Ei bine, dacă veți ajunge ca o stea, atunci veți străluci mult. Mult de tot. 

Vârsta lor variază de la 1 milion de an, până la peste 10 miliarde de ani. 

După dimensiune, stele se clasifică în: 

a) Normale: pot fi egale cu Soarele sau să aibă o masă de 20 de ori mai mare ca a Soarelui; 

b) Gigant: masa lor este de 30-50 de ori mai mare decât a Soarelui, iar luminozitatea este chiar și de 100 de ori mai puternică decât a Soarelui; 

c) Supragigant: lumina degajată este de 10.000 ori mai mare decât a Soareului; 

d) Pitice: au dimensiuni comparabile cu ale Soarelui; 

Dar Soarele nu vă place? 

Ce este Soarele

Soarele este o stea de mărime mijlocie și totodată steaua cea mai apropiată de Pământ. 

Fără Soare, nu ar fi viață pe Terra. Ar fi numai întuneric și frig. Brrr…. 

Soarele este ca o sferă incandescentă cu temperaturi uriașe. S-a născut acum 5 miliarde de ani din materia din spațiul cosmic. La începuturi era mult mai mare și mai luminos. A devenit mai pitic, numai bun să ne lumineze viețile. Problema știți care e? 

Soarele nu e veșnic

În 5 miliarde de ani se va aprinde și mai tare. Odată cu epuizarea hidrogenului și a creșterii componenței cu heliu se va umfla și va arde toate planetele din jur, inclusiv Pământul. 

Științific vorbind, o Apocalipsă tot va fi. 

După, va urma un regres, se va face tot mai mic, iar în 20-30 de miliarde de ani se va stinge definitiv. 

Când stelele se sting

Nici stelele nu-s veșnice și la un anumit moment, mor. Dacă ne luăm după trupa Taxi, „Stele care cad, nu pier. Stelele care cad se duc spre alt cer”. 

Dar până să moară, stelele trec prin următoarele etape: 

a) Pulsarii: sunt stele care au ajuns în faza finală de evoluție. Masa lor este de regulă mai mare ca a Soarelui și au rezultat în urma unei exploziei unei stele gigant; 

b) Găurile negre: sunt nuclee ale unor stele explodate. Densitatea lor e atât de mare încât gravitația foarte puternică împiedică emiterea radiației luminoase. 

Astfel devin negre, invizibile. 

Ce sunt planetele

Spre deosebire de stele, planetele nu au lumină proprie. Au un nucleu solid, deci nu-s formate doar din gaze. 

Planetele fac parte din sistemul unei stele în jurul căreia urmează o orbită, o traiectorie. Pământul desfășoară o astfel de mișcare în jurul Soarelui numită mișcare de revoluție. În sistemul nostru solar sunt 9 planete: Mercur, Venus, Pământ, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun și Pluton (ultima cu statut contestat, fiind cea mai mică planetă din sistemul solar).

Unii specialiști dau ca sigură existența unei a zecea planete, între Soare și Mercur, denumită Vulcano, dar aceasta rămâne doar o ipoteză.

Viață după cum bine știm momentan e doar pe Terra. Dintre toate celelalte planete doar Marte are unele caracteristici similare cu ale Pământului. 

Ce sunt galaxiile

Pe scurt, în galaxii găsim de toate, aglomerări de stele, planete, găuri negre, asteroizi, meteoriți, materie cosmică etc. Științific vorbind, galaxiile sunt sisteme cosmice care au în componență până la 1000 de miliarde de stele!!! 

Eh acum aflăm cât de mici suntem de fapt. Și cât de mare și infinit e Universul. Galaxia noastră se numește Calea Lactee (galactos înseamnă lapte). Se numește așa pentru că apare pe bolta cerului ca o fâșie albă. 

În galaxia noastră sunt 150 de miliarde de stele! Și asta nu e nimic. În tot universul observabil, fizic, sunt (atenție) 100 de miliarde de galaxii!

Fraților, despre ce vorbim aici? La asta se adaugă și un Univers neobservabil, un spațiu în care corpurile cerești nu pot fi observate direct, dar existența lor e bănuită pe seama influențelor pe care le exercită asupra stelelor și planetelor din Universul cunoscut.

Originea universului

Boooooom! Asta se presupune că a fost la început. O explozie, Big-Bang! Dar știți a ce? A ceva ce e mai mică și mai mică decât gura de furnică. 

Se numește holon, adică particula întregului. Ar fi avut în componență o masă cu valori enorme ale densității și temperaturii și o stare fizică – ghiciți ce – care NU POATE FI STABILITĂ ÎN BAZA LEGILOR FIZICE CUNOSCUTE ÎN PREZENT.

Evident că este doar o teorie. 

Nimeni nu știe cu exactitate ce s-a întâmplat acum 15-18 miliarde de ani, când s-ar fi format Universul. 

Și cum am ajuns de la o particulă, la tot ce ne înconjoară, ca eu să stau acum să scriu la un laptop. Acela este considerat un moment 0. Avem o particulă care în timp a făcut boom. 

Se pune totuși întrebarea? Dar pe acea particulă cine a creat-o? 

Unii ar spune Dumnezeu. Alții ar riposta cu întrebarea, bine, bine dar pe Dumnezeu cine l-a creat? OK, nu vreau să intru în polemici cu nimeni. Cert este un singur lucru. Ce se întâmplă cu noi. Căci ești din lut făcut! 

Materia se duce înapoi de unde a venit, în Pământ, în Univers. Iar sufletele noastre acolo unde ne-am dorit, cândva. Printre stele. 

***

Dacă v-a plăcut postarea nu uitați vă rog să dați un like și un share și eventual să lăsați un comentariu. De asemenea, dacă vreți să citiți mai multe despre stele, univers, planete și sistemul nostru solar, atunci consultați bibliografia: „Geografie fizică generală cu elemente de cosmologie”. Autori: Mihai Ielenicz și Laura Comănescu. 

Vă mulțumesc!

Autorul

PS: Dedic această postare „Moșului” meu plecat la stele, fix acum un an. Prea devreme, la doar 61 de ani. Dumnezeu să-l ierte!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *