„Zorii mocnesc dinspre noapte spre gri. Ceasul e…”.
Sună alarma. E ora 7. Sau 6.30. Sau 6. Tu știi mai bine!
În grabă, te speli, te îmbraci, mănânci și bei cafeaua, dacă mai apuci, și pleci la serviciu.
E încă întuneric. Și frig. Și ți-e urât. Și parcă n-ai pleca așa devreme din culcuș.
Cobori scările blocului, cu grijă. E ud și alunecos. Aleea sticlește.
Ajungi la mașină, ce să vezi! E bocnă. Geamul înghețat, nu poți să deschizi ușa. Te enervezi și înjuri.
Deschizi ușa. Scoți racleta. Începi că cureți parbrizul. Mănușile se umezesc. Îți îngheață mâinile. Ștergătoarele sunt înghețate. Iar înjuri.
Sună cunoscut? Nu-s eu fata de la meteo, dar cred că pot să vă ofer câteva informații utile, despre fenomenele meteo din această perioadă care vă dau și îmi dau bătăi de cap.
Polei, chiciură, brumă, lapovița, ceață, aer cețos, pâclă, etc. Ce sunt de fapt toate acestea și cum le diferențiem, vă zic eu.
Poleiul
Inamicul numărul 1. Din cauza lui ne patinează mașinile. Și picioarele când nu suntem atenți pe unde călcăm.
Dar ce este poleiul? Poleiul este de fapt o depunere de gheață, transparentă și omogenă, care se formează prin înghețarea picăturilor reci de ploaie sau de burniță.
Apare atunci când teperatura de la suprafața solului se apropie de pragul de îngheț de 0 grade. Se formează mai rar la temperaturi mai mici precum – 10 grade. Îl urâm, da?
Bruma
Un fel de sora mai sexy și simpatică a poleiului.
Din start vă avertizez că nu mă refer la bruma de bani din buzunare, mai ales din această perioadă. Ci la cea care ne udă uneori încălțămintea, dimineața.
Bruma arată ca zapada, dar nu e zăpadă. Deci nu vă bucurați prea tare când o vedeți dimineața.
Bruma se arată în fața ochilor sub forma uor cristale fine de gheață, de cele mai multe ori cu forme diferite, de ace, solzi, sau pene.
Bruma se formează noaptea, când noi dormim liniștiți, atunci când scad temperaturile la nivelul solului sub zero grade.
Atunci, prin procesul de sublimare, vaporii de aer care ajung la nivelul solului, trec direct din stare gazoasă, în stare solidă.
Spre deosebire de zăpadă, când temperaturile cresc, bruma dispare de regulă prin evaporare și mai rar prin topire.
Chiciura
Chiciura sau promoroaca este tot o depunere de gheață care se formează tot prin sublimarea vaporilor de apă, adică prin trecerea lor din stare gazoasă, în stare solidă.
Spre deosebire de brumă, chiciura se formează pe toată durata zilei. Are aspectul unor ghirlande sau ciucuri.
O găsim și pe vegetație, pe cabluri și rețele electrice dar și pe obiecte. Cu cât obiectul pe care se depune e mai mic, cu atât depunerea de chiciură poate fi mai intensă. Și ea e păcătoasă pentru că poate provoca pagube.
Partea bună e că se scutură ușor dacă o atingem cu mâna sau dacă vântul suflă cu putere mai mare de 5 m/s.
Chiciura se formează tot la temperaturi negative, mai ales când acestea scad sub -15 grade. Mai rar sub -8 grade și aproape deloc la temperaturi mai mari de – 2 grade.
Lapovița
E o zăpadă mai „light” sau „fake” cum ar spune englezul.
Lapovița e de fapt tot zăpadă care în timp ce se apropie spre sol se topește, parțial.
Aerul cu care intră în contact nu e suficient de cald să o topească de tot și să o transforme în ploaie, dar nici suficient de rece să o lase zăpadă.
E un fel de cocktail (alt englezism) dacă vreți între zăpadă și ploaie. Nu prea se depune pe sol pentru că atunci când se formează temperaturile sunt pozitive, ceva mai mari de zero grade.
Ceața și aerul cețos
Ambele se formează atunci când vaporii de apă din atmosferă se condensează, adică trec în stare lichidă, sau trec în stare solidă, prin sublimare. Astfel, în aer, apar grupări mari de picături fine de apă sau de cristale mici de gheață care “încarcă” aerul și astfel vizibilitatea scade.
Când suntem la volan și nu vedem la distanțe ceva mai mari de 1-10 kilometri atunci în fața noastră nu este ceață, ci aer cețos.
Când nu vedem nimic la distanțe mai mici de 1 kilometru (1000 de metri), abia atunci putem spune că de vina pentru disconfortul creat e ceața.
Ceața arată practic ca un văl albicios. Seamănă cu un nor, dar singura diferență e că spre deosebire de nori, atinge suprafața terestră, în timp ce norii rămân acolo sus, cocoțați pe cer.
Pâcla
Se mai numește și negură. Este și ea un fel de soră vitregă a ceții pentru că e formată tot din particule în suspensie care reduc vizibilitatea.
Deosebirea majoră față de ceață e însă că pâcla are altă origine, terestră.
Pâcla se formează din particule care ajung în atmosferă, urmare a unor incendii, erupții vulcanice sau emisii industriale (poluare).
Asemeni cețurilor, nu vedem nimic în față la 1.000 de metri sau mai departe. Deci, conduceți prudent!
În speranța că ne-am lămurit cât de cât și că informațiile vă vor fi utile, închei spunându-vă că indiferent cât sunt de neplăcute, poleiul, chiciura, ceața și toată gașca lor, toate sunt de fapt fenomene meteo absolut normale.
Și mai mult decât atât, au farmecul lor. Și fac parte din spectacolul naturii.
***
Dacă v-a plăcut postarea, atunci nu uitați vă rog să dați un like și un share. De asemenea, scrieți o recenzie pentru această pagină. M-ar ajuta să alfu ce vă place și ce nu.
De vreți să citiți mai multe despre fenomenele meteo, consultați bibliografia, carțile scrise de profesorii mei din Facultatea de Geografie, Sterie Ciulacu și Nicoleta Ionac.
Sterie Ciuclache, Nicoleta Ionac, Esențial în Meteorologie și Climatologie, Editura Universitară, București
Ovidiu Murărescu, Meteorologie, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște
Mulțumesc!
Autorul
