Un ochi de apă turcuaz, cocoțat acolo sus, pe munte. Un tărâm fermecat, acoperit cu un covor de flori viu-colorate și păduri verzi, de molid și fag. Un loc al legendelor ce îți intră în suflet cât ai zice…Buzău!
Rucsacul în spinare, pornim la drum! Zâmbetul pe buze, începe drumeția noastră spre Lacul Vulturilor, comoara ascunsă a Masivului Siriu, perla Munților Buzău.
***
Pentru început, te îndemn…
„Vino cu mine pînă colea, în munții Buzăului și poate că vei petrece pe acolo și tu câteva minute plăcute, rătăcind cu ochii pe plaiuri încântătoare, iar cu auzul și gândul prin fantasticile regiuni ale basmelor vânătorești”.
Cum frumos scria, mai sus, Alexandru Odobescu în opera „Pseudokineghetikos”, excursia noastră are loc în fantastica regiune a basmelor vânătorești, în Munții Buzăului.
Voi încerca să fi un ghid responsabil. Vă voi oferi toate informațiile necesare să nu vă rătăciți cu gândul prin acest tărâm de basm.
Munții Buzăului
Ce-i cu acești munți și de ce sunt ei așa de speciali? Haideți să aflăm, pe scurt, câteva informații de bază care ne vor fi utile în drumeția noastră.
Munții Buzăului se află în partea centrală a Carpaților de Curbură.
Nu-s prea înalți, deci nici prea greu de urcat. Au o altitudine medie de 1.000 – 1.200 de metri. Cel mai înalt vârf este Penteleu (1.772 m) și se află în masivul cu același nume.
„Le lipsesc marile abrupturi și creste carpatice, dar încă de la primii pași, pe culmile, văile și plaiurile lor se degajă un aer de frumusețe liniștitoare”, descriu profesorii geografi Grigore Posea și Mihai Ielenicz.
Munții Buzăului sunt formați din patru masive principale: în vest, Siriu, în centru, Podu Calului, în est, Penteleu și în sud, Ivănețu.
Noi vom călători în masivul Siriu. Indiferent pe care veți urca, foarte probabil, dacă e senin, vă vor încânta privirea peisaje absolut superbe.
În vest, se deschide zarea spre Munții Ciucaș, în nord, admirăm Clăbucetele Întorsurii, în est, privirea ne poartă către sălbaticii munți ai Vrancei, iar în sud, spre culmile domoale ale Subcarpaților de Curbură.
Munții Buzăului sunt formați din roci nu foarte dure, mai ales din gresii, argile și marne. Iată așadar, ce noroc pentru tălpile noastre. La drum!
Masivul Siriu
Mai facem un pas spre destinație noastră finală și ajungem în Masiviul Siriu. De aici începe urcușul spre Lacul Vulturilor.
Masiviul Siriu a fost și a rămas regiunea cea mai interesantă și solicitată de către turiști. Din acest motiv a fost și prima din Munții Buzăului în care s-au marcat trasee montane, începând cu anul 1965.
Traseul nostru spre Lacul Vulturilor e marcat cu triunghi albastru și începe din comuna Crasna. Are o lungime totală de aproximativ 15 kilometri dus-întors.
Din Crasna mergem câțiva kilometri pe un drum de țară, adânc în inima pădurii. În stângă ne va încânta privirea și auzul cu al său șipot, un râu repede de munte, Crasna. Acești aproximativ 5 km îi putem parcuge fără probleme și cu o mașina obișnuită (dacă nu e noroi).
Intrarea pe traseu se face din dreptul unui pod (cu o singură balustradă) unde vom zări marcajul cu triunghi albastru. Tot aici vom găsi, de regulă, și mașinile parcate ale altor turiști.
De aici începe un urcuș de aproximativ trei ore: o oră pe drum forestier, o oră pe potecă prin pădure, și o oră de mers pe culme.
Prin labirintul pădurii
În pădure, pășim hotărât și intrăm ca într-un labirint. Sfatul meu! Bucurați-vă de fiecare pas, călătoriți cu ochii deschiși!
Vom observa fel și fel de minunății ale naturii pe care e păcat să le trecem cu vederea doar din dorința de a ajunge cât mai repede la destinație.
Ape curgătoare (râul Urlătoarea și un afluent), urme de animale sălbatice (urs, căprioară, vulpe, cerb etc.), flori viu colorate, păduri cu arbori bătrâni de arini și fag, triluri ale păsărilor și priveliști minunate spre culmile vecine.
Pe culme, spre Lacul Vulturilor
Cum ieșim din pădure, ne încălzim la lumina razelor blânzi ale Soarelui și facem primii pași pe culme. Destinația noastră, Lacul Vulturilor e tot mai aproape.
Dar ce a mai rămas din traseu nu-i tocmai o plimbare-n parc. Drumul e destul de ondulat, cu urcușuri și coborâșuri dar are, fraților, o frumusețe aparte!
Trecem prin poienițe pline de flori, unde vom vedea o „explozie” de brândușe.
În zare, Ciucașul cu ale sale creste înalte ne face șmecherește cu ochiul să-i facem și lui o poză. Masivul Tătaru-i și el colea, ne fură privirea cu ale sale culmi ondulate.
Ne vedem de drum și ajungem ca la porțile unei cetăți semețe, cu două turnuri falnice.
În dreapta se află culmea Mălâia, cu vârful Mălâia, cel mai înalt din Siriu (1.662 m). În stânga, culmea Bocîrnea, cu aspect de clopot, cu vârful Bocîrnea (1.657 de metri).
Drumul nostru continuă tocmai printre cele două culmi, cele mai înalte ale Siriului, printr-o șa ce poartă denumirea de Poarta Vânturilor.
După cum îi spune numele, prin această „poartă”, spărtură în piatră, vântul suflă cu putere în mai toată perioada anului. Din acest motiv este indicat să avem la noi măcar o șapcă dacă nu chiar o bentință sau un fes.
Muntele vrea să ne călească. Și poate să ne purifice. Intrăm pe poarta tărâmului fermecat, ce duce la „ochiul de apă turcuaz”.
Bătuți de vânt, dăm piept cu un ultimul obstacol! O mlaștină destul de întinsă, de peste 12.000 de mp, ce se numește Lacul Sec.
Mlaștina s-a format prin colmatarea cu Sphagnum (specie de mușchi) a unui lac nu prea adânc.
În fața ochilor ne apare, într-un final, perla Munților Buzău, Lacul Vulturilor.
Lacul Vulturilor (Lacul fără fund)
Un sentiment aparte, de bucurie, te încearcă atunci când ajungi aici. Să fie oare apa cristalină? Peisajul montan absolut superb? Farmecul aparte al acestor locuri?
Despre Lacul Vulturilor (numit și Lacul fără Fund) s-au scris și povestit multe. Pitit la poalele culmii Mălâia, legendele spun că aici, datorită curenților favorabili, și-ar fi învățat vulturii puii să zboare.
Lacul Vulturilor are o adâncime de trei metri și o suprafață de peste 10.000 de mp.
Unele păreri mai vechi, infirmate de către toți cei care au studiat ulterior regiunea, susțineau că Lacul Vulturilor ar fi fost un lac de origine glaciară.
Acestă teorie falsă (care încă mai circulă pe Wikipedia) – sursa de insipirație a multor ghizi montani, din păcate – nu stă în picioare dintr-un motiv cât se poate de simplu. Lacul Vulturilor este situat la o înălțime de 1.420 de metri, prea mică pentru relieful glaciar pe care îl întălnim în Carpați la înălțimi mult mai mari, de peste 1.800 metri.
Lacul Vulturilor se află într-o cuvetă crio-nivală. Acest lac s-a format, cel mai probabil, într-o adâncitură ce a rezultat în urma prăbușirii unui perete de versant.
Apa lacului provine din zăpezile anuale care se topesc, din ploi și din izvoarele de la poalele Culmii Mălâia. Cândva aici a fost colonizat păstrăvul curcubeu.
Dincolo de argumentele științifice, peisajele de aici sunt de-a dreptul minunate și chiar îți taie răsuflarea.
Puteți vedea celelalte subdiviziuni ale Munților Buzăului – Penteleu, Podul Calului dar și Munții Grohotiș, Munții Ciucaș. Așa că haideți să ne bucurăm de ele, așa cum sunt!
Am fost aici de două ori, primăvara și vara, și nu m-am săturat.
Am urcat și pe vârful Mâlăia, ceea ce vă recomand și vouă dacă veți avea timp și vă țin picioarele. Pentru mine urmează vârful Bocîrnea.
În speranța că am fost un ghid bun, vreau să vă mai zic că o să revin aici oridecâteori voi avea ocazia pentru că acest loc mi-a intrat în suflet. Cât am zis…Buzău!
***
Bibliografie:
Munții Buzăului, colecția Munții Noștri, Grigore Posea, Mihai Ielenicz, Editura Sport-Turism, București, 1977
Sursa foto: colecția personală
PS: Dacă v-a plăcut articolul și considerați că merită, atunci dați vă rog un share. Poate îl vor citi și alții cu plăcere.
Mulțumesc!
Autorul
Mi a plăcut mult articolul tău, nu neapărat pt faptul ca ești documentat și atent la detalii ci și pt fotografii și stilul tău direct (fraților) de a comunica cu noi cititorii. Suntem cu 👀pe tine! 🙂
Superb articolul,cunosc foarte bine zona din 1985 sunt trei trasee Crasna:Siriu,Stearpa,Morcovoaia: Bască Chiojd