Cam friguț în case, nu-i așa? Ghinion. Și p`afară e la fel! Dar oare și în suflete?
Zile mohorâte, nori, frig, mult gri și întuneric. Bătrâna Toamnă, cu frumoasele ei culori și-a cam făcut bagajele, începe să fie Iarnă-n toată regula! Știu că ne lipsește. De aceea, a venit vremea să scriu și despre El. Despre Soare.
Multe popoare i s-au închinat ca unui zeu măreț. În jurul lui se învârt toate planetele din sistemul nostru solar. Fără lumina și căldura lui, viața pe Terra nu ar fi fost posibilă, iar noi nu am fi existat. Dar ce este de fapt Soarele? Aflăm împreună, chiar acum.
Ce este Soarele
Soarele este de fapt o stea, nici prea mare, nici prea mică. Are o dimensiune mijlocie, potrivită, cât să nu dea foc Pământului și nici cât să nu ne lase să înghețăm de frig.
Este steaua cea mai apropiată de Pământ, dintre toate cele câteva sute de miliarde câte există cocoțate acolo sus, pe bolta Cerului, prin Univers.
Ca să vă faceți o idee, în Univers sunt și stele mult mai mari, gigant chiar și de 20 de ori cât al nostru Soare.
Soarele este alcătuit din gaze și arată ca o sferă incandescentă. Temperatura lui e de aproximativ 15 milioane grade Kelvin.
E atât de fierbinte încât dacă încercați să transformați în grade Celsius, calculatorul dă eroare. Am încercat eu, pentru voi.
Ne aducem aminte de la fizică, zero grade Celsius = 273,15 grade Kelvin.
Cum s-a format Soarele
„La zidirea Soarelui se știe. Cerul a muncit o veșnicie”, e un vers dintr-un cântec tare drag mie. Mai în glumă, mai în serios, cerul chiar a muncit o veșnicie pentru că formarea Soarelui a fost un proces îndelungat. Și fierbinte.
Această stea s-a „născut” acum aproximativ 4,5 – 5 miliarde de ani din gazele și materia care se găseau prin Univers, mai ales din Hidrogen și Heliu.
După ce s-a închegat, s-a aprins, a luat foc la propriu, în urma reacțiilor termonucleare.
La începuturile sale, Soarele ar fi fost mai mare și mai luminos și mai fierbinte decât este acum, spun oamenii de știință. Dar de-a lungul miliardelor de ani a suferit transformări și acum e numai bun să întrețină viața și să ne dea lumină și căldură nouă.
Mai sunt și alte ipoteze.
Dacă deschidem Biblia, Cartea Sfântă, aflăm că Dumnezeu a creat Soarele și Luna în a patra zi a Genezei.
Din Cartea Sfântă, citire: „Atunci Dumnezeu a zis. Să fie niște luminători pe întinderea cerurilor care să separe ziua de noapte (…) Luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii (…) Și le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului ca să lumineze Pământul. Să cârmuiască ziua și noaptea și să despartă lumina de întuneric. Și a văzut Dumnezeu că este bine”.
Și bine a fost!
Structura Soarelui
Soarele are și el un corp și mai multe învelișuri, care îi formează atmosfera.
Corpul Soarelui este alcatuit din trei componente: nucleu, zona radiativă și zona convectivă.
Nucleul, miezul cum s-ar spune, e format din gaze, mai precis din Hidrogen și Heliu, ambele în proporții relativ egale (cam 50%-50%).
Nucleul este învelit de zona radiativă, care ocupă cea mai mare parte a Soarelui. Aici conținutul de hidrogen crește la 70%, iar temperatura urcă la 5 milioane de grade Kelvin.
Peste nucleu și zona radiativă este zona convectivă, cea care de face legătura cu atmosfera Soarelui.
Atmosfera soarelui este și ea alcătuită din mai multe învelișuri. Ce e bine să reținem!
Toată energia solară care ajunge pe Pământ provine tocmai de aici, mai precis dintr-un înveliș numit Fotosferă.
Fotos în limba greacă înseamnă tocmai lumină. Aici concentrația Hidrogenului urcă la aproape 92%, iar a Heliului scade la aproape 8%, diferența fiind dată de alte gaze care se găsesc în proporții foarte mici. Tot în fotosferă apar și acele pete pe care uneori le vedem cu ochiul liber.
Petele solare sunt mai întunecate pentru simplul fapt că sunt mai reci decât ce le înconjoară, au o temperatură mai mică de aproximativ 4.500 grade Kelvin.
Tot în atmosferă Soarelui mai găsim Cromosfera (vizibilă sub forma unui inel de culoare roșu-închis – purpuriu în timpul eclipselor solare) dar și coroana solară, adică învelișul exterior al atmosferei.
Apusul Soarelui
Când Soarele se va stinge, atunci cu siguranță va fi sfârșitul, o Apocalipsă, poate alta decât cea biblică. Iar acest lucru se va întâmpla, cu siguranță. Pentru că orice lucru ce are un început, are și un sfârșit.
În următoarele cinci miliarde de ani, rezervele de hidrogen ale Soarelui se vor epuiza, spun oamenii de știință. Va crește apoi ponderea Heliului dar și a temperaturii din nucleu. Ce înseamnă asta?
Soarele se va aprinde și mai tare, se va umfla până când va deveni o stea gigant și va arde toate planetele care se rotesc în jurul său, deci implicit și Casa noastră, Pământul.
Apoi, după ce își va epuiza resursele, Soarele va intra într-o etapă finală în care se va comprima și va deveni o stea pitică. Și se va stinge. Defintiv.
Dar nu fiți triști! Asta va fi abia peste vreo 10-20 de miliarde de ani! Nu trăim noi până atunci. Zâmbiți, vă rog!
Vestea bună e că Soarele acum e destul de stabil, nu are erupții și explozii de amploare.
Și nu uitați, vă rog, mai ales atunci când vă e mai greu și sunteți triști.
Zilele însorite nu sunt departe! Și un citat din Shakespeare, poate ajută:
„Învinge durerea, râzi cât se poate, căci tot la zi ajunge și cea mai lungă noapte!”.
***
Dacă v-a plăcut postarea nu uitați vă rog să dați un like și un share.
Dacă simțiti nevoia scrieți și o recenzie pentru această pagină. De asemenea, dacă vreți să citiți mai multe despre Soare, consultați bibliografia, cartea scrisă de foștii mei profesori, Mihai Ielenicz și Laura Comănescu.
Bibliografie: Geogragie fizică generală cu elemente de cosmologie, Editura Universitară, București
Mulțumesc!
Autorul
